joi, 23 februarie 2012

Memorii de primavara


Am trecut deja intr-o noua zi. Ninsoarea de afara nu face decat sa ma duca cu gandul la primavara, poate chiar la vara. E mai bine de o luna de cand Romania se confrunta cu un ger naprasnic. Nici macar veselia primei zapezi nu ma mai incalzeste. Vreau sa vina odata vremurile bune, zilele lungi, timpul hainelor lejere. Amintiri!

Era acum 4 ani. Pe data de 24 februarie 2008 faceam voluntariat la un orfelinat din oras. Ma ocupam in special de supravegheatul temelor, dar mai existau si zile in care gateam copiilor, pregateam masa, faceam curatenie, le faceam baie, ii puneam la somn si uneori mai dormeam cu ei. Imi erau foarte dragi. Dar ce tinea de teme… sa spunem ca acolo nu mai aveam acelasi raport. Sunt o profesoara foarte exigenta! Nu tolerez greseala si nici lenea de a invata. Printre elevii claselor primare aveam o fata ce era pe atunci in clasa a 4-a cu care aveam foarte mult de furca. Intr-un fel am scos-o la capat si in cursul a doua saptamani am reusit sa invatam tabla inmultirii (in vacanta de primavara a uitat-o). Imi era simpatica, asa ca in ziua mai sus mentionata i-am promis ca o voi lua cu mine in padurice la cules de viorele. Aveau sa ni se alature sora mea mai mica si o buna prietena de-a mea. 
buna mea prietena
Zis si facut. Dupa ce am luat pranzul, am facut temele impreuna si am pregatit rucsacul pentru ziua urmatoare. Am dat un telefon sa ma asigur ca plimbarea este inca valabila iar in jumatate de ora m-am pomenit cu celelalte doua fete la locul de intalnire. Era o zi superba de inceput de primavara iar la ora 3 jumate cand noi am pornit spre padurice soarele era mandru pe cer. Pe drum am vorbit diverse, zambetele de pe buze nelipsindu-ne. Ajunse in preajma paduricei, nu am putut sa nu ne oprim sa savuram apa minerala bogata in fier de la izvorul de langa podetul ce despartea pajistea de padurice. 
Apoi cu mult entuziasm ne-am apropiat de raiul mov ce se intindea dincolo de vale. Un covor vargat de antenute verzi ce se terminau in coronite lila bombate spre cer. Mirific!
Incantate ne-am apucat sa strangem buchetele de flori. Mireasma lor plutea in aer si te imbia sa stai acolo cat mai mult, sa savurezi din minunatia naturii si dulceata ce ti-o poate oferi. Ne-am pierdut printre flori pentru alte 2 ore. In acest timp am mancat cateva sandwitch-uri si am baut apa de la izvor. Prietena mea a adus cu ea telefonul sau, performant la acea vreme, ce ii permitea sa faca poze de calitate (drept urmare dovada).
Am petrecut o zi superba de primavara iar la intorcere am dus cu noi un simbol al acelei zile: buchetele de viorele si alte floricele.

Uitati-va acum afara, voi romani. Cati nu tanjiti deja dupa o zi ca aceea?  


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu